Candyyshop's Blog

Who am I? Why are we here? Ariel sau Tide?

candyyshop — Sun, 29 Jan 2012 08:33:53 +0000

Maine, in era noastra, trebuie sa vorbesc in fata unor oameni despre mine. Personal, cine sunt si de ce. Mai ales de ce. Stiti sfatul ala cretin ca ajuta daca-ti inchipui ca cei care te asculta sunt dezbracati? Nu ajuta, am incercat odata, am vazut 2 saptamani la mine in cap Buck Dich de la Rammstein. Varianta in concert. Necenzurata. Foarte necenzurata.
Nu stiu ce-o sa spun. Nu e genul de monolog in care eu vin, bat cu degetul in microfon, strig 2-10 si spun ca vreau sa salvez balenele si sa fie pace in lume. Nici nu stiu cum o sa rezist fara sa-mi tremure vocea si fara sa daram ceva sau macar sa vars un pahar asezat la 3 metri de mine. O sa va spun totusi aici lucruri, sa ma exorcizez cumva dinainte pentru minutele alea in care o sa stau cumintica si serioasa cu picioarele asezate decent si o sa debitez despre cum sunt eu. Intr-o lume paralela.
Eu sunt asa:
Ma pieptan foarte rar spre deloc, pentru ca procesul in sine ma oboseste. Ajuta sa stiti ca am parul pana oleaca mai jos de mijloc, in conditiile in care sunt inalta.
Cateodata mi-e sila sa vorbesc, mai ales in contradictoriu. Chiar daca stiu ca am dreptate, mi-e lene sa-mi sustin punctul de vedere cu argumente.
Am un talent innascut de a face gafe si de a pica la mijloc in situatii in care nici nu stiu ce caut in primul rand.
Imi place sa-mi complic viata; caut problemele cu lumanarea si le gasesc intotdeauna.
Am plans cand s-a terminat “M.A.S.H.”
N-am citit niciodata “Cel mai iubit dintre pamanteni”. Ma blochez iremediabil la pagina 47 cand incep sa casc incontrolabil.
Am dat cu capul intr-o oglinda in magazinul Unirea pentru ca n-am vazut-o. N-am mai dat pe-acolo vreo 2 ani.
In materie de vicii, am incercat cam tot. Cateodata de mai multe ori, sa ma conving.
Sunt complet impiedicata tehnic; intru in fibrilatii doar daca suna cineva la interfon, n-am fantezii cu telefoane; daca tine bateria si am semnal prin arealul meu, nu renunt la un telefon decat dupa multi ani.
Dupa o petrecere am fost atat de beata incat am crezut ca am ramas oarba. S-a dovedit ca incercasem sa-mi scot bluza care mi-a ramas prinsa de cap, de aici atacul subit de panica.
Fac pasiuni demente pentru cele mai neasteptate lucruri.
Am avut la un moment dat in viata o Geanta de Apocalipsa.
In anul doi de facultate am dat 13 examene in 8 zile si le-am luat pe toate, fara ca asta sa insemne ceva sau sa ma ajute in vreun fel.
Pot sa ma detasez complet daca sunt intr-o situatie care nu-mi place. Am in mine resurse de amuzament pentru inca multi ani.
Am fost la o intalnire aranjata de parintii proprii si de cei ai nefericitului, intr-un local simandicos, si m-am facut intentionat de ras. Nu m-a mai sunat niciodata. Il chema ceva gen Veronel sau Tiberiu, nu mai tin minte.
M-as putea uita la snooker zile in sir.
Urasc cuvintele moloz, pled, jerse, tainic, marturisire si pauperitate.
Imi place sa gatesc desculta cu muzica data la maxim in mp3.
Am zeci de conturi pe cele mai neasteptate siteuri, la cele mai cretine rubrici, de la “diverse’ pana la ”matrimoniale transsexuali”. Pentru ca pot si vreau sa stiu PANA UNDE.
Sunt dependenta de cafea.

Exorcizata sau nu, eu ce spun maine????

I love movies dot com.

candyyshop — Sat, 28 Jan 2012 23:48:18 +0000

Nu stiu cine a castigat Globul de Aur, in niciun an. Tin minte precis ca Forrest Gump a luat multe Oscaruri. Foarte rar vad un film in anul aparitiei. Am idei fixe la care tin: daca-mi pun in minte ca un film n-o sa-mi spuna nimic, e dovedit cu exemple ca am dreptate. “The Notebook” – nu obosesc sa repet cat de rau imi pare ca am irosit orele alea. “Eat, pray, love” – nu mai bine imi puneam direct capul pe tocator? Durea mai putin, cu siguranta. Nu suport filmele englezesti, decat cu foarte putine exceptii. Mi-a placut “Little Britain”, serial, e adevarat, dar are o auto-ironie care-ti merge la suflet. Si cam tot ce-a produs Guy Ritchie. Colin Firth nu ma excita, nici nu mi se pare ca are carisma sau ceva. Hugh Grant mi se pare ca arata ca un soarece prins intr-o gura de aerisire. Liz Hurley imi provoaca accese de panica dupa primele 5 cuvinte.
Daca ar fi posibil ca alti oameni sa-ti intre in cap si sa vada ce e pe-acolo, daca e sa judecam dupa filme, la mine in cap au fost, aleator, Lars von Trier, David Cronenberg si cateodata Tarantino. Ii banuiesc chiar ca ei sunt vocile pe care dau vina cand fac o tampenie.
Back in the days, am vazut un munte urias de filme proaste, ca la alea ne-am uitat cu totii la un moment dat, ca nu era altceva de vazut. Am vazut si “Tango si Cash”, si “Top Gun” si “Dirty Dancing”. La video, bineinteles, imi amintesc ca exista un vecin intreprinzator care-si facuse la poarta o baraca plina cu casete video, pe care le puteai inchiria. Magic, am vazut toate filmele cu Van Damme din perioada lui de glorie. La “Sunetul Muzicii” n-am rezistat decat un sfert de ora, dupa care mi-am jurat, as God is my witness, I will never be that stupid again. “Pacientul Englez” m-a ucis cu zile, e in primele locuri pe lista cu filme despre care nu vreau sa mai aud vreodata.
Apoi am vazut “Last tango in Paris” si am inceput sa privesc untul cu alti ochi. Si filmele, in general, mai cu discernamant. Am primit si ajutor, singura nu o scoteam la capat. Exista in Centrul Vechi o cladire, acum transformata intr-un soi de bar, unde am vazut cele mai multe si neasteptate filme din viata mea (Coco, multumesc). „La grande bouffe“, „Cinema Paradiso“, numitul „Crash“, care m-a marcat pe viata intr-un fel pe care n-as sti sa-l explic in cuvinte pamantene, Woody Allen, tot, “Requiem for a dream”, “Snatch”, “The Big Lebowski” (“Is this your homework, Larry?”), Almodovar intreg, Amenabar, zile si nopti la rand, tone de tigari si de gin, un maldar de filme.
Singura am facut o pasiune pentru filmele horror. You name it, I saw it. Mi s-a deschis apetitul cu “The Texas Chain Saw Massacre” si nu m-am mai putut opri de atunci. “Hostel”(primul) e pe primul loc, urmat indeaproape de “Julia’s eyes” si de “Friday the 13th”.
~~Ma uit la filme porno. Imi plac. Dati-ma-n judecata.~~ Filmele porno sunt Satana, ptiu, ma lepad de Satana.
De fapt, de la altceva am plecat. Mi-am adus aminte azi de „Antichrist“, intr-un context total aiurea, unde in mod normal n-ar avea ce cauta. M-a intrebat cineva, ‘repede, fara sa te gandesti prea mult, trei filme pe care le-ai lua cu tine pe o insula pustie’. (Da’ de ce sa iau filme? Cum ramane cu bautura, barbatii, TIGARILE??????) Nah, ca pe moment nu m-am putut concentra: as lua “Antichrist”, “Crash” si “Mulholland Drive”.

Schengen, anyone?

candyyshop — Thu, 26 Jan 2012 18:05:21 +0000

Treaba cu tarile debusolate care nu-s in stare sa aiba singure grija de ele, e simpla: vine un organism international si zice: “gata, de azi ne ocupam noi, voi sunteti prea tampiti, si oricum aveti resurse de care noi avem nevoie. Hai pa, ca ne incurcati”. Asa a aparut NATO. Si UE. Ma abtin sa comentez pe subiect, mi se pare doar ca ideea de a face parte dintr-o turma pastorita de o mana de cretini aroganti, suge. Printr-o intamplare fericita a destinului o sa ajung sa vad una din tarile care ma fascineaza, Serbia, in care se intra, surpriza, cu pasaport si toate procedurile comuniste aferente. Pentru ca Serbia nu e in UE, din motive total diferite de Norvegia, care nu e in UE pentru ca e cea mai tare tara de pe planeta.
Dupa socul initial, avand in vedere circumstantele in care o sa-mi vad cu ochii un vis vechi, am realizat ca voi zbura DIN NOU cu un avion. Un avion adevarat, cu aripi si pilot si cala. Beata nu ma pot duce, ca nu merg singura si ar fi dubios de explicat de ce nu-mi pot focusa privirea prea mult timp asupra unui singur obiect. Sa iau un Codamin iarasi e tricky, ca ar insemna sa rad ca tampita 45 de minute cat dureaza calatoria, ceea ce ar duce la suspiciuni din partea stewardeselor, si da-i si dovedeste atunci ca n-ai nevoie de certificat medical si permisiunea unui psihiatru sa te sui intr-un avion.
M-am interesat ce mai inseamna in ziua de azi sa-ti faci pasaport. Presupune cam aceleasi lucruri ca si acum 10 ani, cand am facut ultima oara. Cu singura exceptie ca acum serviciul pasapoarte are pagina de internet. Nu e actualizata, ca ce rost ar avea. Procedura e aceeasi, te duci, stai la coada, te tragi intr-o poza pe care o sa-ti fie rusine sa o arati la cunoscuti, si apoi astepti. Pe site zice 30 de zile lucratoare. In realitate sunt 14 zile calendaristice. Situatie care ne confirma teoria conform careia nu tot ce scrie pe ceva oficial e si adevarat. La telefon mi-a raspuns in mod surprinzator o doamna foarte draguta care mi-a spus tot ce vroiam sa stiu. Fara sa pufaie plictisita pe-o nara, fara sa se rasteasca la mine, fara sa ofteze.
Poti, evident, sa-ti faci un pasaport ‘la urgenta’. E gata in 2 ore, dar e valabil doar un an. Ca sa poti sa te duci intr-o tara unde ai nevoie de pasaport, numitul trebuie sa fie valabil cel putin 6 luni. Adica daca peste 7 luni mi se nazare sa plec in Uganda, tre s-o iau de la capat. Eu nu mai vreau s-o iau vreodata de la capat. Vreau sa stiu, cu argumente solide si sanatoase, ce-i cu alea 6 luni. De ce, de ce?
Ma rog, am platit taxe la banca, unde am stat la coada. M-am dus la pasapoarte, am stat la coada. CAnd o sa-l ridic, stiu, voi sta din nou la coada. Suntem in secolul vitezei. What the fuck happened??????

Gurista si jurnalismul

candyyshop — Thu, 12 Jan 2012 23:25:04 +0000

M-am plans pe unde am apucat, am suferit in tacere si apoi in gura mare, oricui a avut niste ore la dispozitie si nervi sa ma asculte. N-am avut calculator, deci nici net, si cu exceptia catorva ore stiu TOT ce s-a petrecut la TV ieri. Va zic si de Arafat daca doriti, si de fetisistul care intepa femei cu acul in tramvaiul 41 si de arsurile lui Laurette de pe abdomen. Ma voi opri totusi la climaxul jurnalismului de scandal. Il/o mai tineti mine pe Naomy? Daca ati fost plecati din localitate, sau pur si simplu ati avut net, va reamistesc eu. Naomy este un fel de ceva, inca incert. Parca s-ar vrea femeie, dar parca si barbat e bine. Cum ar veni, cu curu’-n 7 luntre. Dansa, ca sa fim incerti, canta, si in acest sens a participat la festivalul Mamaia, unde a luat-o in mana, ca sa fim exacti. N-are rost sa detaliem, va prezint pentru edificare cateva mostre de spectacol de sunet (mai putin) si lumini (mai mult):

Poltergeist in miezu’ zilei

candyyshop — Wed, 04 Jan 2012 16:31:14 +0000

Asa fac mereu. Zic sa va povestesc chestii, scriu pe unde apuc, pe servetele, pachete de tigari, cartele de metrou, prospecte de medicamente, le adun gramajoara in fata tastaturii si nu mai stiu ce mi s-a parut atat de hazliu de am scris (de exemplu) ‘porno tatuaj cu Tweety’. Imi aduc vag aminte ca am vazut un film porno cu un actor care il avea tatuat pe coapsa pe Tweety. Trebuie sa-l stiti, daca nu, va rog sa-l cautati. Nu ma interesaeza daca tre sa vizionati toata arhiva de la xhamster sau youporn, people need to know.
Se spune ca ce faci in noaptea de revelion, aia o sa tot faci tot anul. In cazul asta, o sa-mi petrec 2012 in bezna, facand salate si decorand platouri la lumina lumanarii, cu Judas Priest in urechi. Nu-i rau, zic. Mosu’ a venit si anul asta, in ciuda ~~pulii~~ listei aleia pe care apar in fiecare an. Am primit atatea carti incat acum a inceput vanatoarea dupa inca o biblioteca cu multe rafturi. Cine a stabilit ca nu mai vreau farduri si pantofi, ha?
Poltergeist este atunci cand iti pleaca masina de spalat prin casa si pare ca are o vointa a ei proprie. Sa aiba oare legatura ca in doua zile am spalat cat in 2 luni? Anyhow, o scena care nu ar trebui sa lipseasca din filmele horror: m-am pitit dupa usa de la baie pentru ca AIA haraia si uruia ca un Boeing cand decoleaza si de pe ea sareau farduri, deodorante, sticlute si cutiute. Voi intra din nou in lumea fascinanta a instalatorilor. Wish me luck.
Ma stiti doar, sunt ultimul om de pe planeta care afla chestii si isi da seama de lucruri. Traiesc atat de mult in mintea mea incat percutez foarte greu ce se intampla langa mine. Adica, c’mon, m-a lovit parabola din “Fight Club” instant, pentru ca se muleaza atat de bine pe cum sunt eu construita, dar e foarte posibil sa-mi spui un banc bun si sa rad de complezenta pentru ca ma prind abia peste cateva zile. Am fost ultimul om din univers care a vazut “The Notebook” si am constatat ca au fost cele mai irosite doua ore din viata mea. In general, sunt ultima care afla sau isi da seama ca un domn ar dori sa-mi arate colectia lui de postere cu Colea Rautu. Dar si cand imi dau seama, all hell breaks loose.
Am realizat ca femeile nu sunt mimoze pentru ca asa simt ele in adancurile lor, ci pentru ca asa ‘se face’. Conceptele ‘asa se face’ si ‘asta nu se face’ ar trebui manjite cu miere si aruncate intr-un barlog de urs. Nu se face sa vorbesti despre sex. Nu se face sa stie ‘lumea’ nici ca faci sex. Ne revenim putin? Doar putin, cat sa nu intram din nou in evul mediu? Daca te nimeresti intr-o adunare de femei si cineva face o refrire cat de vaga la sex, toate or sa plece capul rusinate. Am patit-o eu, de curand. Cineva a avut proasta inspiratie sa faca o gluma despre sex oral. Jur, toate 3 duduile prezente au lasat ochii in pamant si au schimbat urgent vorba. Vreau sa cunosc o femeie care sa spuna cu toate vorbele ca ii place sa faca sex. Normal, oral, virtual, de oricare. Nu asa, oricum, ci intr-o adunare de oameni. Sa se vorbeasca despre sex si sa ia atitudine, ca la alcoolicii anonimi: “Numele meu este Tantzica si imi place sa mi-o trag.”. Tantzica, esti pe receptie?

Prea alb… Prea cumva. Prea de tot.*

candyyshop — Wed, 14 Dec 2011 13:18:56 +0000

E prea cald sa fie iarna, prea frig sa fie duminica. Prea alb sa fie negru. Prea am numarat toate frunzele care cad pe pamantul rece. Si-i atat de frig in mine incat ma simt acoperita de toata pustietatea lumii. Cand ma bucur mi se face frica. Frica rationala de ‘cum ar fi sa…’. O simt in fiecare celula, ma leaga de maini cu funii invizibile facute din frig si foame si disperare. Frigul unei case in care doi copii cu ochi frumosi plang si tremura in hainute prea mici si prea subtiri. Foamea unei sigure portocale pe care o mama o intinde copilului intr-o baraca de scanduri la marginea unui oras indiferent. Disperarea unui tata care se intoarce acasa abatut de la groapa de gunoi cu o papusa fara cap in mana. O rugaminte fierbinte si egoista sa inceteze, sa nu mai vad, sa nu mai existe. Sa nu mai pun capul pe perna in camera calda si plina de jucarii gandindu-ma ca putin mai departe poate un copil plange de foame si frig. Sa pot sa-i iau pe toti la mine, sa le citesc povesti, sa-i strang in brate sub pilota groasa, sa adoarma cu capul pe mana mea. Sa nu-i mai bata nimeni, sa nu-si mai stearga lacrimile pe maneca unei bluzite murdare. Sa stii ca nu poti sa faci nimic. Ca pentru fiecare hainuta si bucata de paine pe care o imparti prin casute darapanate, apar alte zeci de tristeti si disperari.
La iesirea din metrou, o mama cu un copil mic asteapta. In fata lor, pe o cutie de carton intoarsa invers, stau triste cateva jucarii stricate. Copilul isi vinde jucariile. Putine lucruri sunt mai triste pe lume decat un copil care isi vinde jucariile pentru cativa lei cu care sa cumpere ceva de mancare. Toata bucuria copilariei e vanduta pentru o paine. Cum e asta drept? Ii dai toti banii pe care ii ai la tine si treci mai departe stergand o lacrima si blestemand din tot sufletul nedreptatea care nu alege.
Ce viseaza copiii tristi care dorm chirciti in paturi imporvizate?

Azi nu pot. Nu vreau.

Dezvirginatorul – in curand si la tine in oras

candyyshop — Sat, 19 Nov 2011 00:21:16 +0000

Am neglijat nepermis de mult sexul. E de neiertat. Nu intram in discutii serioase, dar am fost provocata sa iau la rand comunitatile virtuale care se ocupa cu SEX.
La matrimoniale, circul e in floare. De cele mai multe ori in floarea varstei: domni grasunei pe la 55-60 de ani cu hormoni nabadaiosi, doresc tinerele suple, cu sani mari, deschise la nou, pentru relatii discrete si fantezii orale. Asteapta si provincia, dar aventurierele sa se abtina. Am vrut sa-l editez, sa fac o selectie, dar n-am stiut ce sa aleg. E epic doar ca intreg, altfel isi pierde din farmec:

“Frumuseţea fiinţei iubite transfigurează lumea. Pasiunea iubirii este supremul mijloc de a aduce eternitatea pe pământ. Orice iubire adevărată este absolută şi nepieritoare, chiar dacă ea se clădeşte pe teritoriul celei mai flagrante perisabilităţi. Frumuseţea e trecătoare, sensibilitatea se toceşte, corpul îmbătrâneşte”. Iubirea este o parte a intimităţii umane profunde.Iubirile nu se repetă; orice iubire e un caz particular, unic, absolut şi ireductibil. Dragostea cunoaşte numeroase clasificări. Se poate vorbi de prietenie, de dragoste familială (fraternă, filială, paternă, maternă, maritală) şi de dragoste religioasă (adoraţie, veneraţie).Viaţa şi literatura ne arată că iubirea poate fi fulgerătoare, nebună, iresponsabilă, sau dimpotrivă ascunsă, platonică, gravă, metafizică, răzbunătoare. Iubirea poate fi vulgară, carnală, dar tot ea poate atinge nu o dată zonele cele mai înalte ale spiritualizării fiinţei. Iubire si dragostea,2 lucruri pe care cu sau fara voia noastra le **suportam**…

Domnul de mai sus este Pierre din Braila. Un fel de Michael Bolton al condeiului.

Matrimoniale oleaca perverse, cu domnisoare care vin si la tine acasa. Accepta si bonuri de masa:

“~HAI~YUBITUL~MEU~ invita-ma la tine sau la hotel pentru a te satisface cu un adanc sex oral, un sex anal si normal in orice pozitie doresti, imi plac diverse fantezii, annilin, cunnilin, dominare etc., poze reale 100%; chieama-ma-la-tine-pentru-a-te-convinge@yahoo.com;

In afara de tot ce e gresit gramatical si ca exprimare coerenta, luati de priviti ce adresa de mail are. Pana o tastezi, mai bine te rezolvi singur.

Un domn. 66 de ani, din Galati:

“caut femei sa le omor in placeri
caut femei sa ma joc cu ele pana le omor in pat”

“De crapau matzii jucand-se cu ei”. Serios, la 66 de ani singurul lucru cu care mai poti sa te joci fara sa faci infarct, cred ca e proteza.

Un domn, cauta un alt domn, cu plug:
“Caut un barbat puternic care stie sa-mi inpinga “namolul” la ceafa. Astept raspunsuri si oferte.locuiesc in spania.”

Daca locuieste in Spania, se schiba problema. Se stie ca au probleme cu alunecarile de teren. Lasati-ma sa cred ca e vorba de calitatea solului. Nu vreau sa ma gandesc la altceva.

Romantismul is not dead:
“Vreau sa te ating usor. . . sa te sarut incet. . . sa-ti mangai tot corpul. . . si in bratele tale sa uit de mine. . . iar impreuna sa uitam de toate. . . Te sarut dulce si te astept.”

V-am mai povestit ce simt eu pentru punctele de suspensie puse aiurea. Si…aren’t you a little gay?

O duduie sincera, plictisita, cu un sot ursuz si socri:
“Am 30 de ani, ofer placere sexuala barbatilor indiferent de varsta va astept si la adresa mea de mes #$%^&*&^. La telefon sunt disponibila de luni pana vineri intre orele 10-15 pt ca-s si maritata si mai stau si cu socri.”

Am dat o fuga pe la niste siteuri de bdsm, unde totul e serios si rough si…(is it hot in here or is it just me?) si am ajuns la prima mea dragoste, forumurile despre sex, cu hormonei debusolati si minore in calduri. Din toate anunturile, problemele si culorile de dildo recomandate daca “tipa e timida”, asta mi-a sarit in ochi:

“hai sa va dau o idee cine stie…… Pune apa intr-un prezervativ dar nu in exces asa dupa forma si bagal in congelator scoatel dupa o zi doua si ai un vibrator super pe perioada verii. ATENTIE:sa nu cumva sa se gateasca chiar atunci ceva congelat…”

Mda, mai excitant de-atat cred ca ar fi un dildo din mentosane.

Si am ajuns la Nirvana: “comunitatea femeilor senzationale”. Un site de dudui in principal, unde mai nimereste si cate un mascul in progress:

“Sunt casatorit de 3 ani dar in tot acest timp nu am avut niciun contact sexual cu sotia(23 ani). Eu as vrea sa-i fac sex oral sa o mangai jos dar ea imi indeparteaza mainile. Spune ca ii este frica sa-mi atinga penisul chiar si numai cu mainile. Precizez ca nu a avut vreo trauma in trecut nu a fost abuzata. Suntem aman2 virgini, nu am avut relatii inainte. Ce putem sa facem? Am fost si la medicul specialist, a spus ca suntem sanatosi. Sunt inginer si nu am probleme psihice. Ce putem face in situatia asta?”

You’re depriving a village somewhere of an idiot.
In general am o problema cu limitele. Sa vad cat, pana unde. Pe baiatul asta as vrea sa-l cunosc la o cafea, sa vad cum arata, sa pun mana pe el sa vad daca e adevarat. Si oare ce impuls dement l-a indemnat sa scrie, cu manuta lui, ca e inginer? Ce relevanta are? Daca era sculer-matriter avea o viata sexuala mai…aaa…avea o viata sexuala?

Domnul de mai jos duce patologia psihiatrica la un nou nivel:

“Ma numesc C.S. si sunt insurat de 14 ani. In tot acest timp am avut nenumarate relatii extraconjugale in ciuda iubirii pe care o port sotiei mele. De trei ani sunt intr-o relatie stabila cu Simona care a implinit zilele trecute 24 de ani. In loc sa ne bucuram si de acest lucru ca de altfel de fiecare clipa, avem o problema. Simona s-a ingrasat cateva Kile si dupa cum zice ea, ca eu nu imi dau seama, a pus grasime pe burtica. Pe mine nu ma deranjeaza dar problema e la ea. Nu mai vrea sa faca sex pentru ca se simte grasa, balena, molusca, etc. A intrat la o cura de slabire dar degeaba. I-am cumparat Relax &Tone si dejeaba. In loc sa fac sex cu ea imi amortesc mainile pe tampenia aia. Doamnelor si domnisoarelor, va rog sa ma ajutati. Cunosteti,pls, vreo metoda de slabit rapida? Cum sa scape Simona de grasime si eu de problema? Va multumesc!”

Am pastrat ce-i mai bun pentru final.

~~Dihania~~ Dansul este Ionel. Se descrie ca fiind “Dezvirginatorul”. Aveti grija pe unde va aventurati la ceas de seara, daca dati peste el pe o alee intunecoasa, nu mai aveti scapare.

Biuti end stail – cum sa iei tepe in mod repetat. Mic ghid.

candyyshop — Wed, 16 Nov 2011 23:14:53 +0000

Daca as produce articole usurele pentru un site care se ocupa de acnee, problematica sexului anal in societatea moderna sau cum sa arati ca o gulie neterminata in pantaloni cu turul la glezne, probabil ca as incepe asa: “A venit anotimpul rece! Dragele mele, acum este momentul, mai mult ca oricand, sa avem grija de tenul si de parul nostru. Va recomand cu caldura produsele cosmetice fabricate din untura de pinguin si apa partial termala de la robinet”. Dar nu produc articole usurele. Usuratice, cel mai ades.
Iau tepe cosmetice atat de des incat incep sa cred ca-s masochista si le caut intentionat. La inceput a fost L’Oreal, cu cremele magice care te transforma intr-o diva. Io nu vroiam sa fiu diva, vroiam doar o crema. Cand m-am trezit a doua zi, aratam de parca un zugrav beat trecuse cu trafaletul peste fata mea si acolo unde nu-i placuse cum iese treaba, daduse putin cu smirghel. D-ala cu granulatie un miliard. N-am iesit din casa doua saptamani, cu exceptia vizitelor la dermatolog, care dadea din cap depasit de situatie. Mi-a pus in mana un tub de unsoare care ar fi trebuit sa faca minuni. Pe baza de hidrocortizon, care, ghiciti ce, da oaresce dependenta. Daca dezvolt dependente din orice prostie care mi se pare ca ma excita la creier, va dati seama cam ce-am facut cu crema aia si stadiul la care ajunsese relatia pe care o aveam cu ea. 10 ani au trecut ca pasarea in zbor si m-am trezit luata la rost de o cosmeticiana ca “nu e bine, aia nu, luati-o p-asta”. Acum e bine. Deocamdata. Ma astept ca peste cativa ani sa-mi spuna iar vreo persoana specializata ca si asta da dependente si faptul ca vad dragoni si nimfe cand deschid cuptorul e doar un efect secundar.
Cu parul e o intreaga epopee. E mult si lung si des si incapatanat. L’etat c’est moi. Parul meu sunt eu. A trecut prin atatea incercari dictate de porniri demente de moment, incat ma mir ca n-am ramas cheala, din contra. Si aici am luat teapa cu L’Oreal (care suge). Vopsele magice, sampoane de poveste, tratamente miraculoase, toate m-au lasat dezamagita ca dupa o partdia de sex proasta. Cea mai proasta.
Si stiti voi stilistele de par? Ar trebui batute cu urzici la miezul feminitatii in piata publica. Sa vada si ele cum e sa stai si sa suporti. Eu zic 3 cm, ele taie 10. Eu zic intors pe dreapta, ele fac pe stanga. Eu zic fara fixativ, ele mai au putin si-mi dau si pe gene. Cand plec de la salon, imi vine sa ma asez pe trepte si sa plang. Si-am plecat in toate chipurile, de-a lungul timpului: ondulata cu sarmalute, jumate blonda, tunsa scurt, filata in crestet, cu zulufi de canish. Dar am gasit una care face cum spun eu. E sclava mea capilara.
La cosmetica circul e total. Ca de-aici m-am luat. Maine incerc o cosmeticiana noua, a nu-stiu-cata. Ba e ceara prea rece sau mult prea fierbinte. Ba nu poarta manusi. Ba trage prea tare sau prea incet. Sau vorbeste mult. Sau tre sa retusez acasa. Cand ma duc la epilat, parca ma duc la recensamant. Nu cred sa fie cosmeticiana in sectorul 2 pe masa careia sa nu ma fi aflat macar o data. Stiu cati copii au, ce au gatit in seara trecuta, ce operatii au si ca n-au avut o clienta asa cuminte. Daca eu sunt “cuminte” imi imaginez cam ce fac celelalte.
“Deci, dragele mele, nu cumparati L’Oreal! Suge grav! In anotimpul rece stati in casa, cu fata lipita de calorifer! Veti arat cu 10 ani mai tanara! Luati o foarfeca si faceti in oglinda cam ce-ar face Laurent Tourette daca ar fi femeie. Aratati ca un tufis din stepa? Flacara de la aragaz va rezolva toate problemele! Pana data viitoare, va sarut!”

M-a(u) cautat doua doamne

candyyshop — Mon, 14 Nov 2011 00:15:24 +0000

Cum vreti, de la inceput sau pe sarite?
Va declar aici, cu mana pe premolari, ca urasc stomatologii. In secret, cand nu ma aude nimeni, le apun dintzari sau legisti. Nu Satana, diminutivul asta e deja alocat. Satana are tatuaj, doamna doctor are o freza pentru care dezvolt deja o fobie. Am tot felul de dureri de dinti si masele si gingii si ce dracu mai e pe acolo, care ma lovesc cand mi-e lumea mai draga. Mi-am facut curaj sa ma duc la dentist. Am luat tatal personal si l-am tinut cu mine in cabinet, pe un scaun paralel cu al meu. Lesinul m-a luat mult mai devreme, cu vreo doua zile inainte. Pe scaun la dintzara mi-am dat ochii peste cap DOAR de vreo 6 ori. Madama ma stia, i-am mai lesinat odata in cabinet. Asa ca s-a purtat cu infinite precatutii, doar-doar nu e nevoie sa cheme SMURDu’ sau pe domnul tehnician sa ma resusciteze. Atat de frica imi e de dentist incat am ales solutia cea mai simpla si cea mai scumpa. Un soi de ceva care se prinde de altceva, cu un fel de gaici care se prind intre ele. O sa am in gura un atelier de criotorie, practic. Orice e mai bine decat forari prin gingii si daltutze buclucase. Da, l-am facut pe tata de ras SI aici, dupa aventura de la cardiologie si dupa ce a jurat ca nu mai calca prin felceri cu mine. Sa nu credeti ca nu m-am gandit sa ma duc in partiala coma alcoolica. Evident ca asta mi-a trecut prima oara prin cap. Nu mi-era de damfurile de tarii pe care i le-as fi trimis dentistei in plina figura, ca banuiesc ca e deja permanent anesteziata de la cum miros cabinetele astea. Mi-era doar ca nu prinde anestezia si fac circul si mai mare decat l-am facut oricum. Am vazut io, cu ochii mei (despre care vorbim mai la vale), un film porno care se petrecea intr-un cabinet stomatologic. Major turn off. Pot intelege orice, chiar orice, fetisuri, cretinisme, da’ pe asta n-o mai inteleg. Io ma aricesc cu vreo saptamana inainte doar la gandul ca o sa calc pe acolo.

Ochii mei. Ochii mei vatamati. V-am mai povestit cum am umblat asta-vara vreo doua saptamani cu ditai echimoza pe obraz de la o carte infipta in plina figura de Maria-Sa, copilul. A ridicat stacheta, la propriu. Cu o dracie d-aia in care se baga cablurile, sa le mascheze. In ochi. Abia azi am inceput sa vad coerent, nu doar pete bezmetice. Astept sa (probabil) imi taie accidental parul cu vreo masinutza.

Iar o sa ziceti ca-s Antichristu’, ca satanista, ca ateista. Dar imi poate si mie explica cineva, rational si cu explicatii logice si sanatoase la cap, de ce, de ce, ca sa trec printr-o etapa in viata e musai sa fac frumos la biserica? M-a luat asa, de la talpi, cu o stare de nervi, cand am vazut la stiri un copil scufundat neregulamentar in cristelnita aia, care apoi a ajuns putin la urgente din cauza ca “saru’ mana, parinte” era probabil high on vinul de impartasanie. OK, cand mori n-ai incotro, ca vin batranele satului, rudele cu batic si tantiile evlavioase si zic ele ca “asa se face”. Atunci oricum nu mai poti comenta, ca zaci teapan pe nasalie. Daca faci nunta, trebuie sa intri in biserica, sa NU fi atent la slujba, ca te gandesti daca la restaurant e totul gata sau ca te strang pantofii. Induri vreo ora, ca alesii domnului sunt oratori neintrecuti si le place sa se auda vorbind. DE CE? Ca sa “te iei la biserica”. Pai atunci nu mai bine ma duc eu la biserica sa-mi dea vreo adeverinta cand imi trebuie? Ca la primarie nu pare asa important. Da’ daca te iei la biserica…se schimba treaba, gata, intri in randul lumii. La botez e si mai halucinant. Dupa ce ca trebuie sa urmezi niste ritualuri complicate si absurde, cum ar fi sa nu intri in biserica pana nu se intampla nu-stiu-ce si cand ajungi acasa sa iei copilul pe geam (nu va radeti, jur ca asa e), te mai trezesti ca in loc sa pleci linistit acasa, ajungi prin sali de asteptare la spitale, ca un nene cu sutana inflorata iti traumatizeaza copilul. Ca sa ce? Daca plange copilul inainte sa-l scufunzi in apa, o sa ti se spuna savant ca plange pentru ca ‘nu e botezat’. Daca plange dupa botez, e pentru ca are colici sau altceva. Face sens.

Si m-a(u) cautat si doo doamne. A fost un fel de ziua mea (multumesc pentru telefoane si urari si cadouri, cu unele dintre ele nu m-as putea apropia de biserica la mai putin de 50 de metri). Despre prima v-am mai povestit lucruri, doamna de la pension, care m-a tinut 45 de minute la telefon sa-mi povesteasca aventuri de la piata si cum s-a intalnit cu nenea Jelea in autobuz (nenea Jelea e putin mort, cam de cand eu mai eram inca virgina). Apoi don’shoara Zizi, vecina din metropola. Domnisoara, da? Are 90 de ani si la bursa pariurilor se zvoneste ca e domnisoara de-adevaratelea; inca n-a avut nimeni curajul sa verifice. A intrat in casa pe la 12 jumate, cand ma pregateam sa asez masa. A plecat la 2. Eu sunt antrenata sa suport multe, cu conditia ca persoana pe care trebuie s-o ignor partial SA AUDAAAAA. Don’shoara Zizi NU AUDEEEEE. E lemn. Se uita prin tine cu niste ochisori de un verde transparent si nu pare sa mai fie vie. Nu stii daca te-a auzit sau daca se gandeste la cine se duce in vizita dupa ce pleaca de la tine. “BETI O CAFEAAAAAAA?” “Cine, Lili? Nu e acasa, vine mai tarziu.” “ATI MAI FOST LA PLOIESTIIIIII?” (don’shoara isi face de 60 de ani manichiura la Ploiesti: ia trenul, se duce, isi face treaba, se intoarce. 90 de ani). “Am auzit ca au la benzinarie”. O ora jumate, in ritmul in care va povestesc. Cand nervii mei interiori ating pragul ALA, de obicei mi se zbate asa, o vena la tampla. In minutele alea cred ca mi se zbateau si vena cava, si aorta si toate capilarele.

Am supravietuit incercarii doar sa va spun ca actorul care-l joaca pe Aladin la Tzandarica e sexy. Si ca Geoana e un idiot.

Once upon a time…

candyyshop — Sun, 16 Oct 2011 22:04:01 +0000

…o cunostinta a unei prietene, verisoara de gradul trei cu o cumnata a unei matusi din Mizil, sa-i spunem Anemona, se afla in vizita la o ruda, intr-un oras, departe, departe de casa, impreuna cu tot familionul. In geanta Anemonei, dosit printre miliardele de acareturi pe care le cara o femeie dupa ea, se afla un dildou. Era atat de minunat, incat abia daca intra in geanta, pus pe diagonala. Atat de frumos, incat lumea se oprea hipnotizata pe strada sa se holbeze la geanta, simtind ca acolo se afla cel mai frumos lucru pe care l-a nascocit mintea umana. Anemona avea jucarica noua. Si o prietena buna, buna de tot, cu care facea glume pe seama dildoului: “Ma intreb cate baterii se afla in momentul asta in depozit la Kaufland”, “Vezi sa te machiezi, aprinzi niste lumanari, nu te prezinti asa, oricum, ca dildou’ stie carte”, “Oare dildourile vor sa fumeze o tigara dupa? Daca-i zambesti frumos, oare te tine in brate?”. Anemona isi lasa geanta pe hol, la intrare, suficient de sus agatata cat sa nu ajunga la ea o persoana sub 1,50m. Anemona inghitea cu noduri salata de ton la masa, stiind ca l-a lasat singurel, in geanta intunecoasa si rece. Si cu urechile ciulite, nu care cumva sa cada geanta din cuier, sau sa vina un cataclism si EL sa pateasca ceva, poate are rau de inaltime, poate PORNESTE SINGUR SI PLEACA GEANTA PRIN CASA ca in “Carrie”!!! La orice se gandea Anemona, in afara de scenariul de cosmar in care cineva ar vrea sa caute ceva in geanta ei. Singura aventura porno din viata mamei Anemonei s-a intamplat acum 40 de ani, cand o rafala de vant i-a ridicat fusta in cap in Gara de Nord si doi muncitori au fluierat-o. Dar, destinul!!! La masa, rasete, veselie, antren. Anemona era inghesuita intre un var care scoate maxim 3 vorbe intr-o ora, ‘da’, ‘nu’, ‘probabil’ si o matusa oleaca surda. Mama Anemonei se ridica de la masa. “Sa facem niste poze, Anemona, aparatul e la tine in geanta, da?” si o ia asa, precipitat, spre hol. Anemona nu stia daca sa scoata din san telecomanda de freeze sau daca sa-si faca harakiri cu cutitul de peste. A ales sa-l impinga pe var, sa se descalte de pantofi si s-o ia la goana PE canapea, prin spatele comesenilor. “Stai, stai, ca-l iau eu, ca nu mai are baterii!!!”. Mama Anemonei, serviabila: “Lasa, stai acolo, ca-l iau eu si ti-l aduc” si in creierii Anemonei se auzea fermoarul de la geanta cum deschidea calea spre cel mai jenant moment din istoria familiei, de cand o verisoara a fugit la propriu cu un artist. Si de cand Anemona era mai tinerica, evident, si fiecare moment era jenant. Anemona, aceasta Luminita Hutupan, o placheaza pe intrusa printr-un plonjeu spectaculos printre pantofi si bagaje si-i smulge geanta, sfantul graal al industriei casnice si de agrement. Restul e tacere. Mama Anemonei scoate capul dintre hainele agatate in cuier si zice, cu zvac in voce “Mai mama, stiu ca ai vrut s-o iei tu, ca ma cam dor picioarele, da’ nu trebuia sa te grabesti asa…” Imaginati-va cum ar fi decurs toata scena daca, de exemplu, in momentul respectiv, Kodak de-a dreptul, Anemona era pe balcon, la o tigara. Un fel de Bear Grylls in jungla urbana.