Schengen, anyone?

Treaba cu tarile debusolate care nu-s in stare sa aiba singure grija de ele, e simpla: vine un organism international si zice: “gata, de azi ne ocupam noi, voi sunteti prea tampiti, si oricum aveti resurse de care noi avem nevoie. Hai pa, ca ne incurcati”. Asa a aparut NATO. Si UE. Ma abtin sa comentez pe subiect, mi se pare doar ca ideea de a face parte dintr-o turma pastorita de o mana de cretini aroganti, suge. Printr-o intamplare fericita a destinului o sa ajung sa vad una din tarile care ma fascineaza, Serbia, in care se intra, surpriza, cu pasaport si toate procedurile comuniste aferente. Pentru ca Serbia nu e in UE, din motive total diferite de Norvegia, care nu e in UE pentru ca e cea mai tare tara de pe planeta.
Dupa socul initial, avand in vedere circumstantele in care o sa-mi vad cu ochii un vis vechi, am realizat ca voi zbura DIN NOU cu un avion. Un avion adevarat, cu aripi si pilot si cala. Beata nu ma pot duce, ca nu merg singura si ar fi dubios de explicat de ce nu-mi pot focusa privirea prea mult timp asupra unui singur obiect. Sa iau un Codamin iarasi e tricky, ca ar insemna sa rad ca tampita 45 de minute cat dureaza calatoria, ceea ce ar duce la suspiciuni din partea stewardeselor, si da-i si dovedeste atunci ca n-ai nevoie de certificat medical si permisiunea unui psihiatru sa te sui intr-un avion.
M-am interesat ce mai inseamna in ziua de azi sa-ti faci pasaport. Presupune cam aceleasi lucruri ca si acum 10 ani, cand am facut ultima oara. Cu singura exceptie ca acum serviciul pasapoarte are pagina de internet. Nu e actualizata, ca ce rost ar avea. Procedura e aceeasi, te duci, stai la coada, te tragi intr-o poza pe care o sa-ti fie rusine sa o arati la cunoscuti, si apoi astepti. Pe site zice 30 de zile lucratoare. In realitate sunt 14 zile calendaristice. Situatie care ne confirma teoria conform careia nu tot ce scrie pe ceva oficial e si adevarat. La telefon mi-a raspuns in mod surprinzator o doamna foarte draguta care mi-a spus tot ce vroiam sa stiu. Fara sa pufaie plictisita pe-o nara, fara sa se rasteasca la mine, fara sa ofteze.
Poti, evident, sa-ti faci un pasaport ‘la urgenta’. E gata in 2 ore, dar e valabil doar un an. Ca sa poti sa te duci intr-o tara unde ai nevoie de pasaport, numitul trebuie sa fie valabil cel putin 6 luni. Adica daca peste 7 luni mi se nazare sa plec in Uganda, tre s-o iau de la capat. Eu nu mai vreau s-o iau vreodata de la capat. Vreau sa stiu, cu argumente solide si sanatoase, ce-i cu alea 6 luni. De ce, de ce?
Ma rog, am platit taxe la banca, unde am stat la coada. M-am dus la pasapoarte, am stat la coada. CAnd o sa-l ridic, stiu, voi sta din nou la coada. Suntem in secolul vitezei. What the fuck happened??????