Historia de un amor con aroma de chocolate

Am sovait in fata usii. Am mangaiat cadrul de lemn al geamului si am aruncat o privire furisa inauntru. Era tot acolo, ma astepta, parca il auzeam cum ma cheama incet, in soapta, ca o vraja. Am incercat din rasputeri, chiar am incercat, dar ceva ma chema inexplicabil si inexorabil in camera intunecoasa. Stiam ca daca fac un pas, unul singur, n-o sa ma mai pot opri. Am aprins lumina si m-am mai plimbat o vreme nehotarata prin fata usii. Dar sa-l stiu acolo, sa stiu ca ma asteapta si ca imi ofera placeri nebanuite…a fost mai presus decat orice autocontrol. Ma abtin de cateva zile, incerc sa-l ignor, sa ma prefac ca nu exista, iau o carte, o arunc dupa doua pagini din care oricum n-am inteles nimic, imi pun un film si mi se pare cretin dupa primele 5 minute. Orice as face, atractia e mai puternica decat mine. Si oricum, ORICUM, nu-s cea mai rationala fiinta de pe planeta, ma gandesc ca mi se iarta, cumva, toata nebunia asta in care intru de fiecare data cu buna stiinta.
Mai stau 5 minute. Daca si dupa aia simt la fel, i’m going in. Mda, simt la fel si n-au trecut decat cateva secunde. E un semn. Intru. Tin ochii inchisi, mi-e frica. Daca mi s-a nazarit? Daca e doar un miraj si de fapt nici nu e acolo? Daca de fapt viata noastra e doar un vis si ne trezim abia cand murim? Daca printesa Caradja castiga alegerile? Daca ma trezesc intr-o zi in pijama la birou, asa cum am visat eu odata?
Gata, deschid ochii. Ufff, e tot aici, nu mi s-a parut. Merg in transa spre el, ca o diva la videoclip, imi trec mainile prin par si incerc sa-l privesc lasciv, cu privirea aia parsiva, stiu eu care. Il ating, imi trec mainile peste fiecare curba, ma aplec incet, incet de tot si il deschid. Nirvana, extaz, paroxism, orgasm pur: ciocolata, gemuri, dulceturi, spuma de capsuni cu vanilie, trufe si un sirop caramel cu care am avut fantezii mai multe zile la rand.
Si acuma vin si va intreb, ca Toma necredinciosul: pai nu e pacat? Da, stiu, fustele nu mai stau la fel pe mine, mi-s toata nadushita cand trag o pereche de blugi peste coapse, mi-au rasarit doua anvelope de DAC la mijlocel si mai am oleaca si-l intrec pe Bute la circumferinta bicepsului. Cu trapezoidalul inca stau bine, dar ajung imediat si acolo, nu-i panica.
Am luat din fiecare cate putin. Peste vreo ora o sa intru in fibrilatii cand o sa-mi aduc aminte ce-am facut. O sa am remuscari, regrete. Tardiv. Papilele mele gustative vor fi deja satisfacxute si or sa fumeze tigara ‘de dupa’. De maine…Nu, de luni. (Ati observat cum toate rezolutiile cu potential distructiv pentru karma incep de lunea? Coincidenta? Nu prea cred.)

Si ma mai intreb, tot in eter: nu e pacat? Nu neaparat pacat gurmand, ci ca si concept? Pacat de timpii morti mobilati mecanic de lucruri care ne chinuie, ne frustreaza, ne scurteaza existenta? N-o dam in cealalta extrema, nu zic sa balotam fara discernamant, sa spargem geamurile de la sectia de politie cu prastia, sa ne dam cu rolele pe Kilimanjaro sau sa intram in buclucuri amoroase on a regular basis. Dar macar atat cat sa spice up lucrurile putin, ma gandesc ca am putea s-o facem. Sunt doar eu dependenta de adrenalina? De fluturi? De viata, in general?

(Draga Teo,
o sa-mi lipsesti nespus. La cafeaua de dimineata. La pauzele din timpul zilei. La furtunile de creiere iscate intr-un desert cateodata arid si virgin. Practic, un fel de stepa. La rasete incontrolabile si glume pe care le intelegem la fel si le-am putea dezvolta fara probleme in aceeasi directie. De cele mai multe ori gandim la fel in aceeasi fractiune de secunda. Si ne dam seama de asta. Si-mi place cum ne coordonam reactiile sa nu facem gafe. Desi de cele mai multe ori le facem. Cateodata, prietenia n-are nevoie de ani, de experiente comune sau drame existentiale si nu se masoara decat in felul in care un om iti marcheaza existenta. (That was deep, fuck, i must have switched on vodka expresso again:)) O sa-mi fie dor in fiecare zi, la aceeasi masa. O sa-ti umplu casuta de email cu ursarii si vorbe de duh din putul gandirii si noaptea mintii. O sa bem o cafea pe Via Josefina aia a ta, sau cum s-o numi ea. O sa te sun si o sa-ti cant arii de opereta. O sa-ti doresti sa nu ma fi cunoscut vreodata O sa scriu cartea aia intr-o buna zi si o sa-ti dau primul exemplar, pentru ca, daca o s-o fac, 90% o sa fie vina ta
A ta prietena pana la calendele grecesti,
Roxy. Cu y.)

Mai e mult pana departe?

Avusei oleaca de treaba prin civilizatie. Prin civilizatie, inteleg orice zona a Bucurestiului, fie ea si Ferentari sau Strada Acetilenei (da, exista), care nu se afla pe traseul lui 335. Imi plac din ce in ce mai mult lifturile. Parca nici cu inaltimile nu mai am o problema. Ma rog, problema mea.
Stiu, sunt incoerenta. Nici nu puteam fi altfel, avand in vedere lucruri, oameni si fapte care mi se intampla. Oricum.
La intoarcerea din inima orasului, am luat un taxi. Ploua infernal si eu stateam sub o copertina de restaurant, alaturi de un el si o ea care se certau. Atat de savant discutau, incat am tras mai incet din tigara, sa aud mai bine. „Dar tu esti intotdeauna inconsecvent in deciziile tale. Nu te mai inteleg, am senzatia ca apatia asta dureaza de-o vesnicie“. Daca eram EL, ii raspundeam cu „Fa, sa ma %#$&“. Dar nu, si lui ii placea. (Costele, ce-ti mai place hermeneutica!) „Ti-am spus de atatea ori ca sunt surmenat, ca ma apasa oboseala si cateodata frustrarea…“. Ma rog, cam asa decurge o cearta intre doi indivizi intelectuali, cu pretentii si etc. Si ma urc in taxi. Un domn maruntel si indesat, la vreo 55-60 de ani, cu mustacioara si chipiu cu cozoroc. Campion la debit verbal. Cred ca ma urcasem de 3, hai 4 secunde si deja incepuse. Cred ca era nevorbit de ceva vreme. Multa vreme. A intrat brusc in subiect: “Ca i-am zis si lu’ fi-miu: stai ma tata acasa, nu te muta cu aia, ca aia e o panorama, o STIE toti baietii de pe tura de noapte, da’ tu nu si nu”. Se intoarce spre mine: “Ziceti si dumneavoastra, domnisoara, n-am eu dreptate?” E a nu stiu cata oara in ultima vreme cand mi se adreseaza oameni cu “domnisoara”. Nu stiu daca sa ma infurii sau sa ma bucur. Zic: “Poate o iubeste….” Si asta a fost tot ce-am zis pana am coborat din masina. Era de neoprit, vorbele-i curgeau suvoaie, torente, ca ploaia de afara. “Dragoste si iar dragoste!!! Ce e aia dragoste? Ehe, domnisoara, pai cand eram io tanar…” Si uite-asa, pana acasa. Noroc ca strazile sunt relativ libere la ora aia si n-am avut de suportat decat vreo 20 de minute. Care mie oricum mi s-au parut o eternitate. Si acuma vin si va intreb: de ce? De ce eu? Ca nu e ca si cum cine a comandat taxiul ar fi cerut expres ca soferul sa fie un domn suparat pe amor si cu sindrom Tourette. Nu, ca eram acolo. Deci e destinul, soarta, Vishnu, karma sau cine dracu’ sta undeva pe un norisor si-si bate joc de existenta mea si-asa data peste cap de lucruri, oameni si fapte.

Iubesc vremea asta. Cu riscul sa dati cu pietre in mine pe strada, o mai zic o data: iubesc vremea asta. Intuneric in miezul zilei si ochii mei sunt fericiti. Cand cobor din autobuz si merg impiedicata spre prima cafea a zilei, incerc sa lungesc drumul cat mai mult. Sa-mi intre picaturile de ploaie prin par si haine. N-am umbrela, n-am avut niciodata si nici c-o sa am vreodata. M-as plimba prin parc. Acum.

Adjunctul loctiitorului primului subsecretar

Nu reusesc sa-l gasesc pe nicaieri. Am luat la puricat siteuri de stiri, youtube, tot ce mi-a trecut prin minte. Parca a disparut intr-o gaura neagra. Nu cred ca mi s-a nazarit, ca in general fanteziile mele sunt de alt gen. Daca n-aveti habar despre ce vorbesc, inseamna ca n-ati atins Nirvana, cum am facut-o eu. Si e pacat, ca ursariile din jur sunt mai misto decat orice va puteti imagina. Cu exceptia poate a unui orgasm. Poate.

Domnul despre care o sa incerc sa va relatez cat mai fidel posibil este loctiitorul primului secretar al PCR. Da, PCR exista inca, alive and kicking si are, dupa spusele mandrului reprezentant, vreo 20.000 de membri. Nici nu vreau sa ma gandesc cum arata si se exprima plebea partidului, daca omul pe care l-au scos la inaintare nu parea sa fie prea lucid. N-am inteles prea bine contextul, nici nu cred ca are mare importanta, ideea e ca i-a luat interviu o duduie cu o mare calitate, din ce in ce mai absenta la oamenii din televiziune: prezenta de spirit.
“Ce insigna aveti in piept, vad ca scrie pe ea PT, inseamna ceva?”
“Da, domnisoara, inseamna Parti de Travaie, unde eu sunt simpatizant, nu membru. Deci nu sunt membru. Doar simpatizant”
Reporterita incerca sa-si ia microfonul inapoi, loctiitorul si-l vara mai abitir in gura si striga sa se auda pana la Giurgiu: “NU MEMBRU, DOAR SIMPATIZANT. PARTI DE TRAVAIE!!!!!”
Momentul apartenentei politice fiind depasit, era timpul sa se treaca la nivelul urmator. Halucinant:
“Dar v-am mai luat interviu la un moment dat si aveati in piept o insigna cu Hannah Montana. Vad ca nu o mai aveti”
“Aaaaa, pai nu duduie, ca dansa nu e personaj real, ala e numele de scena. Numele adevarat si real al dansei e MILE STIUAR si e din America. Noi nu ne incurcam la partid decat cu oameni din viata…cum sa spun…din viata”
“Si daca Hannah Montana ar vrea sa se inscrie in partid?”
“Sa vina, noi nu zicem nu, dar sa se faca persoana adevarata, cum ar fi sa fie MILE STIUAR, ca la noi in partid suntem mai asa….aaaa….mai….sa fie”
“Pai si insigna unde e acum?“
(Luati o gura de tarie. De fapt nu, nu mai luati. Nimic nu va poate pregati pentru raspunsul LUI):
“Am afisat-o la Muzeul Comunismului de la Tismana. Este o parte din viata mea care a fost mai inainte si care merita un loc la noi in muzeu.”

Daca gasiti pe undeva inregistrarea magistralului interviu, dati de stire in lume, e pacat sa nu facem omul celebru la el in sat.

Diamante si rugina.

A fost odata ca niciodata o sala de asteptare. Dar inainte de asta a fost cuvantul. ORTOPEDIE. Va vine sa credeti ca dupa ani si ani, vreo 6 de cand un tei falnic a cazut pe mine, mai exist inca in baza de date de la Floreasca? Probabil exist si pe undeva prin vreun manual, ‘studiu de caz, femeia si ortopedia – pana cand?’ Exist. Am oase, deci exist. As vrea ca macar o data, o singura data sa-mi rup si eu ceva intr-un mod mai kinky, nu doar din cauza unor evenimente meteorologice sau a unor afectiuni cu denumiri dubioase. O sa ma intrebati (sau nu) da’ ce-am patit? De la ce m-am luat? Va avertizez dinainte, orice gluma cu parfum sexual ati avea pe tema asta, le-am auzit pe toate. Am tendinita. Nu tendinta, nu altceva. Completati acum pe linia punctata speculatiile cu privire la motivele pentru care am ajuns in starea deplorabila de a fi bandajata pana la cot.
Sala de asteptare de la spital e la fel, cu ceva variatiuni pe tema. N-am vazut decat un singur nene pe o targa, lovit cu aplicatie de o usa de la lift de un brancardier zelos. Mi s-a facut pofta cu ocazia asta de o vizita la muzeul de la IML.
De sfintele sarbatori cu oo am stat acasa pentru ca a plouat. So, nu pot sa va dau detalii picante de la noua biserica din metropola. INCA o biserica. As putea sa va dau alt soi de detalii cu miros de iarba proaspata din mijlocul padurii, dar mai bine nu. Prietenii stiu de ce. Pe o scara de la 1 la 10, ne vedem in Iad. Gatesc eu. Abia astept.
Am avut o noapte scurta si alba cu circ audio. Si o vizita nervoasa, de control, la domnul arab de sus. Dansul este nefericitul sotz al unei neveste de la el din sat. Si pentru ca nu se rupea, si-a mai luat o nevasta, de la noi din republica bananului nemuritor. O cheama Alina. I-a luat si masina, un Tico verde, mic si nervos. Alina e o fiinta blanda si molcoma, spre deosebire de cadana-sefa, in fata careia EL nu sufla. Dar sa revenim. Dormitorul domniilor-lor e fix deasupra dormitorului meu. Eu aud tot, stiu tot. Stiu cand face mascari cu araboaica, pentru ca geme arabeste. Stiu si cand e randul Alinei, pentru ca nu-l aud decat pe el. Si in timp ce una are parte de toata atentia pentru care arabii sunt un popor renumit, cealalta se plimba prin casa, face treaba, probabil le pregateste un suc de portocale, o gustare ceva, caci, se stie, sexul scade glicemia. Deci STIU TOT. Azi-noapte pe la 1, am aflat printre tipete si blesteme bilingve, ca Alina a busit masina. Dar asta nu e tot. Alina era in masina cu un domn, pe care sotul il banuia de a fi amant sau macar potential amant, ca Alina e blonda si are picioare lungi. Si da-i cearta, amenintari, plec la mama, te calc in picioare, este un nenorocit, esti o curva si…jap, jap! Scurt si la obiect. Mereu am zis, femeia trebuie sa-si stie locul. Am rezistat pana la 2. Cand am urcat treptele spre iadul conjugal, cu parul valvoi si ochii injectati si pijamaua mea cu ursuleti. Imi deschide EL, in budigai si la bustul gol. Zic: “nu va suparati, inteleg ca sunteti nervos, dar eu maine dimineata am putina treaba, cum ar fi pe la 6, cand tre sa ma trezesc. Se poate mai incet sau DELOC?” Si-a cerut scuze, a facut si vreo doua plecaciuni si chiar ma gandeam ce oameni civilizati arabii astia, cum inteleg ei din prima fara sa le desenezi vreo schema. Gresit. Pe la 2 si ceva, iar. “Tot nu mi-ai spus cine e ala”. Jap! “Nu e treaba ta, m-am saturat sa-ti tot dau explicatii” Jap! Jap!
Am dormit 3 ore. Vreau sa mai fie ca pe vremuri, cand cu DOAR o palma reduceai o femeie la tacere.
Numar orele aproximative pana la degustarea cu dichis a unei Timisoreana la PET.
Bine, pa. Ma duc sa fiu zen.

Capsunica nerusinata

Va jur, exista. E un magazin de legume si fructe, cum o iei pe Calea Mosilor spre Bucur Obeur, pe stanga. Marketingul de cartier a atins cote alarmante; oleaca mai departe, pe Stefan cel Mare, exista un salon de stilisti de par: „Marian Cotoi“. Inteleg ca dansul este un nume greu in bransa, din moment ce cauta ‘modele pentru emisiuni televizate”. Nu atat numele, felin prin definitie, m-a facut sa ma tin mai bine de bara din 335, ci serviciile oferite. Primul pe lista: tuns barbati – frectie. Ma simt nedreptatita, ca reprezentanta a sexului slab si ca posesoare de mai multa podoaba capilara decat un barbat. Adica de ce domnul Cotoi nu ar extinde serviciile cu dublu inteles si catre femei? Noi avem ciunga-n par? La propriu?
Google translate loveste unde te astepti mai putin. De data asta pe Wikipedia, intr-o descriere a unui gen muzical. E si vina mea, ca m-a mancat sa caut, sa vad de ce suna atat de neasteptat de bine. Luati de aici: “Sunetul său general a fost descris ca fiind “strâns productii rulate cu linii de bas copleşitoare şi probe reverberant tambur modele, tuns, şi voce ocazional”. Cred ca tunsul ala are legatura cu domnul Cotoi.

O belea si prietenele ei

Am luat-o usor, de dimineata. Cand am constatat cu stupoare ca nu-mi gasesc perechea AIA de ciorapi in care arat ca Dana Savuica cand ea facea reclama la Adesgo si eu inca mai purtam budigai din PNA pe sub orice, practic. Asa ca toata ziua am umblat partial leganata, pentru ca la fiecare pas mai trageam oleaca de dresul buclucas, mai mare cu 6 numere, care se strangea ba la genunchi, ba pe la glezne.
Apoi am uitat sa incui, asa ca m-am intors din drum. Asta n-ar fi fost nimic, daca pe parcursul zilei n-as fi trecut interior prin cele 378 de faze maniaco-depresive pe care le parcurg regulat, o data pe an, primavara. Paianjenul, cum il numesc eu cu prietenie, sau depresia in stadiu incipient, cum i-ar spune un specialist, a fost din fericire curmat/a la timp, de un soi de ceva, ca un fel de degajament intr-o apa. Frumos, deosebit, incitant. O simt, stiu cand imi da tarcoale si am invatat sa traiesc cu ea fara sa o las sa iasa din mine.
Mai pe seara, asteptand tramvaiul, s-a asezat langa mine un domn, care parea normal. Doar parea, pentru ca la ce noroc am, domnul era musai sa fie un exhibitionist, de genul care-ti arata podoaba prin parcuri si gradini publice. Mi-a aratat. Daca a vazut ca nu par impresionata si ma intorc cu spatele, a venit el in fata mea. Amor cu nabadai, va zic. Si, ca un facut, in locul din spatele meu, lasat liber de domnul potent wanna-be, s-a asezat o tantita care vorbea singura. De parca mai aveam nevoie sa mi se confirme teoria cu nebunii, care ma dibuie si-n gaura de sarpe, si-n statie de tramvai. Duduia ofta din toti rarunchii, se proptise temeinic intr-un stalp si de-acolo bloborosea incoerent niste fraze delirante despre oamenii verzi si nucul de la tara care trebuie taiat.
Mi-am busit si un genunchi, sa stiti. Am alunecat pe scari, pentru ca, nu-i asa, surpriza maxima, blocul meu iar e intr-un fel de cosmetizare si peste tot sunt ramasite de polistiren (sau polisten, cum am aflat anul trecut, de la un worker care se uita la mine pe geamul de la baie) si unsori de tot felul. Daca pe un camp nesfarsit exista o singura groapa, eu o s-o gasesc si o sa-mi rup un picior in timp ce cad spectaculos. Daca am fi intr-un film cu zombie, eu as fi aia la care striga toata sala de cinema sa nu intre noaptea in cimitir. Si tot as intra, ca asa-mi vine in mod natural. Cred ca n-ar fi o idée buna sa incerc ruleta ruseasca, ma gandesc.
N-ar fi fost complet circul dara nu mi-ar fi sarit bateria de la bucatarie in timp ce spalam vasele cu apa fierbintica, data la maxim. Am vazut-o asa, cu coada ochiului cum o ia usurel intr-o parte, dar m-am gandit care ar fi sansele. Uriase. Am gasit apa in coltul opus la bucatariei, sub un scaun.
Mi-e frica sa-mi fac un ceai.

Stau lucida. E din ce in ce mai greu. Medication needed. Stop.

Nymphomaniac,nonconformist and without prejudice,combine plesantly with useful !
I offer sex and a presence in a very nice environment affordable to you.
ATTENTION!!! All services are protected, except the oral for my men and they are one thousand oral!!!
***I only accept ages between 20 and 50!!!
*** Appointment within 30 minutes. For longer periodes within one day.
*** I am a FREE girl (without PIMP). I live alone in a apartment of sud the Bucharest – Berceni ( zona Brancoveanu & Huedin ).
***The apartment has all the facilities you need to feel confortable
*** You can savurate my services at my place or at hotel.
*** I offer and request strong seriosity

Nu, nu-s deschisa pentru biznis si nici nu mi-am resetat particica de creier responsabila cu coerenta si cu limbile. Straine. Mai sus aveti un anunt postat de o don’shoara pe un site de matrimoniale si sex total. Duduia din Brancoveanu & Huedin are si site propriu unde o putem vedea in toata splendoarea, cu mustacioara si masca de carnaval pe mecla. Pesemne se arata in deplinatatea facultatilor doar in intimitate. Din cate am vazut nu-i tocmai indicat sa innoptezi cu dansa fara niste molanel la indemana. Deci, daca vreti sa traiti periculos, sa savurate, sa combinati plesantly cu useful, n-aveti decat sa luati una din frazele de mai sus si sa penetrati un motor de cautare cu ea. Fiti insa cu bagare de seama, pare sa consume mult la suta de kilometri.
Si va rog, va rog, poate sunt eu putin obosita sau poate nu am antrenament suficient sa recunosc o oferta de sex decenta, dar pe mine urmatoarea alaturare hazardata de cuvinte m-a lasat in negura si polei: “and they are one thousand oral!!!”.

Va veti intreba (sau poate ca nu) ce caut pe situri de imperechere. Matrimonialele si forumurile despre sex E viata mea. Ma fascineaza sa stiu ca oamenii astia traiesc, respira, poate stau langa ei dimineata in autobuz, poate au rate la banca si adidasi din piata de la Obor, deci si ei sunt oameni. Ei sunt printre noi. Nu va sperie oleaca chestia asta?

De exemplu tanarul urmator:
“Tanar 28 ani antelegator,de treaba,sincer, doresc o relatie serioasa de lunga durata.Nu-mi place violenta an general si profitorii.”
Cum a inteles el ca acuma se scrie cu i din a. Si cum a decis el singurel ca dupa punct sau virgula nu se lasa spatiu. Parca-l si vezi cum scrie, cu cate un deget pe tastatura, cum cauta el mititelu’ cifrele, sa scrie 2 si 8. Pun pariu ca e badigard la un magazin de telefoane. Nu tre sa ai un PhD sa te prinzi ca e pustiul ala pe care-l bateau toti in scoala generala si-i furau pachetelul.

Cand simt ca viata e trist si singur, ma uit sa vad cum s-a mai ajuns la mine-m batatura. De fiecare data trec prin cele 3874665 stadii ale neincrederii. Intai ma uit tamp la ecran. Apoi rad cu lacrimi. Dupa aia mai rad o tura, sa fie. Si abia dupa ce trec prin toate starie dementei acute incep sa ma intreb. Cum dracu’ se face de ma nimeresc pe mine toti deranjatii? Nu exista situatie, context, moment, orice, in care sa nu dau peste un candidat la Marcutza. Si, in general, daca intr-o adunare de oameni exista un dement, e verificat, in 99% din cazuri vine tinta la mine. Nu imi dau seama ce anume din atitudunea mea invita dezaxatii sa faca un pas catre mine. Ca asa, la prima vedere n-ai zice, abia cand deschid gura iti dai seama ca totusi am potential. Am vrut sa dau cateva exemple de oameni care cauta lucruri pe google. La mine nu merge cu putin, niciodata: ori la bal ori la spital. Sunt sigura ca daca s-ar face un top al bloggerilor depistati de alienati, as fi in primele locuri. Iata, dragii mei, nu-i asa, cateva exemple. Mi-am dat seama ca rezultatele cautarii au nevoie de un post special. Considerati asta ca un preview:

ნორმა სტიცი
latei in sprancene
de unde se ia autobuz ca sa ajung la sapoca
sunt casatorit cu Uganda
filme porno dar sa pot sa le vad

Pana acum, cetateanul casatorit cu Uganda e idolul meu in viata.
Bine, pa.

Da, dar parca nu. Si totusi…cred ca da?

Mai stiti cum va povesteam ca la naiba! mie nu mi se intampla nimic, viata suge, totul in jur e in slow motion si ca mi se scurge vlaga din capilare ASTEPTAND? Iau inapoi tot ce-am zis.
Mai intai ca mi s-a umflat (din nou) maselutza buclucasa. De data asta am trecut de la porecle dragute, gen Zana Maseluta, la unele mai jucause: Chip si Dale. Amandoua. Eu sunt. Partea buna e ca mi se iarta tot ce zic, ca iar sunt pe medicatie. Nu ca si-ar mai face cineva griji, am stabilit deja ca la o privire mai vigilenta m-as incadra perfect intr-o institutie cu iarba verde si domnisoare care te alearga cu perfuzii. Am hotarat: cum diamantele sunt prietenele cele mai bune ale unor muieri, asa sunt medicamentele pentru mine; nu tin minte macar o zi in ultimii doi ani in care sa nu fi dat pe gat MACAR un algocalmin. Cel mai des am migrene crunte. Cred ca intr-o viata anterioara am fost cartita, pentru ca pumnalele alea care mi se infig in cap sunt de la lumina. Yours truly are fotofobie.
Nush daca v-am spus, dar va anunt acum ca m-am angajat. La ani-lumina de inchisoarea numita Primarie, institutie unde am capatat o depresie de toata frumusetea si unde am descoperit ca in caz de nevoie, pot sa scriu un roman erotic in cateva zile. E misto, imi place maxim. In aceasta ipostaza, mi s-a implinit un vis vechi de cativa ani: am vazut Belgradul. Mah….tinem cu totii minte capetele pe care le-am dat de pereti povestindu-va cum relantiul e singura optiune in Banat. Ei bine, luati coiala banateana si ridicati-o la cub. Asa e Serbia: binisor, sa nu cumva sa reusim sa terminam ceva intr-un interval de timp decent. Prin magazine, aeroport, oriunde exista oameni care ar trebui sa te asiste sa orice, iti vine sa mori incet. La fel de incet cum se misca EI. Pana fac, pana dreg, ai impresia ca toata Calea Lactee sta pe loc. Undeva, pe Alpha Centauri, o familie de alpha centaurieni asteapta impreuna cu tine. Misto in tari straine e ca poti sa te uiti in ochii localnicilor si sa injuri neaos uitandu-te inocent in ochii lor si zambind tamp. Oamenii misto, evident, dar asta stiam deja.
Circul pe aeroport e acelasi dintotdeaua, n-are sens sa intram in detalii, ajunge sa va spun ca am adus zambetul pe buzele unor domni prezenti la dezbracarea mea partiala.
Acum va rog sa-mi spuneti daca stiti vreun nutritionist, life coach, personal something sau ce dracu’ s-a mai inventat, care ar fi dispus sa stea dupa mine 24/24, 7 zile pa saptamana. Da’ nici la pipilica n-are voie sa se duca, ca io am capacitatea rara si antrenata in ani de zile de a rade o ciocolata in sub un minut. Si am calculat, asta e timpul necesar unui pipilica, cu tot cu tragerea fermoarului. Daca mai punem la socoteala si spalatul pe maini, pot sa bat recordul mondial la zahar in sange. Sau invers. Cu alte cuvinte, vreau un supraom sa-mi faca fata. Nu exista, dar daca se inventeaza si eu sunt ocupata decupand un calup de ciocolata, va rog sa ma anuntati. Am ajuns la concluzia ca asta e singura solutie. Un Gigel personal si clarvazator care sa-mi dea cu nuiaua peste deshte daca doar ma gandesc la posibilitatea de a-mi injecta cacao direct in vene. Gigel asta trebuie sa aiba si nervii tari, ca daca-mi scade glicemia sub un miliard, dau in isterii. Poate sa iasa urat. Am nevoie de un Chuck Norris, fara Chuck si fara Norris.

You remake me, I label you

Stiam ca remakurile nu ies niciodata bine, oricum nu mai bine decat originalul. “The girl with the dragon tattoo” vine sa-mi confirme teoria. De la inceput te iau nervii, cand vezi cum s-a tradus titlul: “Fata cu un dragon tatuat”. Serios? Asta e tot ce s-a putut face? Exista o regula in traduceri, regula de aur, Regula celor 3 C: Coeziune, Conformitate, Concizie. Si mai e si regula bunului-simt, care ar trebui sa spuna ca un titlu asa lung si peste mana romaneste, nu suna bine. Traducerea presupune adaptare, nu era musai sa se pastreze cuvintele date, nici topica. Cu “The girl who kicked the hornet nest” au facut treaba oleaca mai buna: “Castelul din nori s-a daramat”, cu toate ca te duce cu gandul la un cantec din copilarie, cu podul de piatra. Dar macar nu suna asa impiedicat. Nu stiu eu ce-as fi facut, daca ar fi trebuit sa traduc titlul. Mi-as fi dat muzica la maxim si mi-as fi lasat mintea sa zboare departe, in Suedia si intr-un salon de tatuaje. Si tot ar fi iesit mai coerent.
Lisbeth Salander nu mai e Lisbeth Salander anymore. N-are nicio legatura cu ce-ti imaginezi cand citesti cartile. Daca mai ai si exemlul suedez, se duce totul dracului. Noomi Rapace e stilata cand poarta piele si lanturi, sexy cand fumeaza si senzuala calare pe motor. Noomi Rapace E Lisbeth Salander. Poti sa te conectezi cu personajul, sa empatizezi, sa-l simti, te regasesti cumva in el sau in cum ai vrea sa fii. Rooney Mara e fada, urata, n-are pic de eleganta, de stil nici n-are rost sa mai amintim. Fumeaza ca un marinar in permisie, si-o trage ca o catana la bordel, se misca cu gratia unui tractorist si in general exista in film total nepotrivit. Jennifer Lawrence era infinit mai potrivita. Chiar si Natalie Portman.
Daniel Craig, surprinzator, dar da bine in rol, il simti acolo. Ce nu se simte absolut deloc e tensiunea sexuala dintre Mara si el, care in versiunea suedeza era vizibila si chiar suparatoare cateodata, nu te lasa sa te concentrezi suficient pe subiect.
Evident ca versiunea americana lasa deoparte amanunte. Coloana sonora e excelenta, nici nu se putea gasi ceva mai potrivit decat Nine Inch Nails (nu se poate folosi “We’re in this together” in toate filmele care se mai fac vreodata, ever?)
Inteleg ca vor sa faca remake-uri la toata trilogia. Pacat.

Trauma

Legenda spune ca prima femeie care si-a facut curat in geanta si in telefon in ACEEASI zi, s-a transformat in unicorn. Daca observ schimbari de comportament in urmatoarele 24 de ore, o sa ma adresez medicului sau specialistului. Pana atunci, am lejer niste timp sa va povestesc ce-am gasit in ambele prelungiri ale vaginului unei femei. In geanta am descoperit cu uimire niste bani inghesuiti intr-un buzunar. De aia uitasem, suma e fix cat sa acopere o bluza violet cu decolteu, pe care am pus ochii intr-un magazin, si langa care am salivat fara sa stiu ca stau pe o comoara. Niste ciunga pe care tin minte precis ca am lipit-o in geanta cand am fost la dentist. Chitante alandala, farduri, medicamente, pixuri, tigari rupte, biletele cu cuvinte care acum par fara sens, dar pe moment mi s-au parut combinatie, si alte zeci de acareturi.
In telefon, alt delir. Sute de mesaje, dintre care unele la obiect: “esti?”, “da”. “^&^( $#&(“. V-am povestit ca anul trecut am lucrat cateva luni in ultimul bastion al comunismului romanesc: o primarie. Aia mare. Singurul lucru bun din toata experienta a fost ca am vazut o eclipsa de soare de la etajul 12. In rest, nu stiam cum sa fac sa scap de acolo. uram totul: gandirea mecanica, hartiile plimbate intre etaje, liftul, oamenii, scaunul rosu pe care stateam 8 ore fara sa fac nimic, uitandu-ma la cer si visand la cai verzi pe pereti. In viata mea n-am vazut atata coiala si frecare de menta. Nu puteam sa plec, pur si simplu, ca cineva imi facuse o favoare, aceea de a lucra intr-un mediu atat de elevat (la propriu) si nu se facea sa trantesc o criza. Am scris zeci de texte erotice, porno de-a dreptul, cocotata pe un birou, cu urechile astupate de Rammstein. In aceeasi perioada, Moldoveanca Fierbinte, personaj de basm, sufletul meu pereche, era angajata, in aceleasi conditii restrictive, intr-o banca. Si ei i se facuse o favoare. Drumul catre Iad e pavat cu bune intentii, noi putem sa confirmam. Iacata mesaje schimbate intre primarie si banca. N-au sens, nici logica, exprima starea de spirit pe care ti-o da un loc in care simti ca n-ai ce sa cauti:

“Cum pot sa ma clonez si s-o trimit pe fraiera aia la birou?”

“E una aici, la financiar, pe care o cheama Astrid.”
“Si cu Desdemona de la mine, ne-a anulat dracu’ pe toate!”
” Si mai e una Julieta care arata ca in filme porno facute in garaj. Are buze rosii si subtiri si e machiata cu mult negru. Cleopatra, queen of the damned. Are tzatzele mici si nu poarta sutien. Imi vine s-o bat cu urzici la &*%&^$. S-o intep la talpi cu cioburi.”

“Doar un batalion disciplinar ar putea sa ma resusciteze. Vreau acasa.”
“As dori sa multumesc regizorului de platou, sunetistului si lui Adrian Mutu”.

“Sa le zic oare ca azi e ziua in care imi bag ^&%%* in biroul lor? Cred ca m-ar intelege”

“Sunt sexy. Am decolteu si margele si pe vino-peste-mine”
“Il ai pe sunt-bunaciunea-intruchipata-hai-sa-ne-blocam-cu-liftul-intre-etaje”

“Da-ti tot jos de pe tine si intinde-te pe un birou. Si razi. Mult. Nu cred ca n-o sa-i impresionezi. O sa te duca chiar ei acasa”
“Oare daca ma sui pe un bidon cu apa si cant Like a Virgin, am vreo sansa sa fiu data afara?”
“Ma duc sa ma intind pe birou la Oprescu. Poate ma dau astia afara de bunavoie, sa nu trebuiasca sa scot armele grele”

“M-am uitat la “Fetele Gilmore” de pe calculatorul meu. Poate se vede la IT si scap, ma dau afara. Mai am si un plan B, sa ma prefac narcoleptica, si sa adorm cu fruntea pe tastatura”
“Mai bine ma dau la toti masculii de pe etaj, ii ciup de fund si le fac din ochi. Ar fi ceva sa ma dea unii in judecata pentru hartuire sexuala”

“Cand va ninge toamna peste parul tau/Sa-ti aduci aminte de numele meu: Ionela”
“Stop pagina mea – Aurica. Iti plac pupezele? Ai vrea sa faci canotaj? Mergi cu mine la bai, la Techirghiol? Cum e ceru’, cum e vantu’, tu ai zambet ca oricandu”

“Marsh in foaier si asteapta sa te invite cineva daca esti o doamna. Nu o sugi pretutindeni prin viata omului si apoi te infoi in pene”
“Ma retrag la mine in iatac si maine in zori plec la manastire. Atitudinea ta ma mahneste profund. Muie Cimentul Fieni, Forza Rapid!”

“Vreau un vibrator cu 4 capete, si pentru prietenele mele imaginare”
“M-am decis sa ma duc la Romanii au talent. O sa-i impresionez cu cunostintele mele de chimie cuantica si desen nuclear organic”

“Mi-au mancat ficatii astea de-aici. Cred ca renunt la acesata nebunie. Sau le inec pe rand”

“Crezi ca am vreo sansa sa-ti dau veverita la engleza?”
“Ce zici, pisi, pot sa duc busteanul la castor?”

“I fuck Stalin and the entire Russian nation!”
“Nu am facut niciodata sex o ora la viteza cu un estonian. Nici nu cred ca as vrea. Ziceam doar asa. Mai am 2 ore”

“Draga mea, sper ca esti bine, sanatoasa, ceea ce-ti doresc si tie. Eu tocmai ma gandeam cat sunt de binecuvantata sa-ti fiu prietene si contemporana. Te apreciez foarte mult. Muie.
“Esti, fara putinta de tagada, o fiinta carismatica”.

Delirul a durat vreo 6 luni. Urmatoarele 6 am facut terapie si voodoo. Acum sunt vindecata.?